**Ronan**

Nu mă mai simțisem atât de euforic de ani de zile. Nici de la o luptă, nici de la o victorie, nici de la o crimă. Asta era diferit. Eram entuziasmat să-i arăt *ei* unde am crescut. Să văd cum s-ar integra micuța mea nălucă în el, dacă s-ar lupta cu ținutul la fel cum se lupta cu orice altceva sau dacă l-ar lăsa să o cuprindă. Grajdurile miroseau a fân, piele și pământ curat. Familiar. *A