**Ronan**

Mă trezesc la sunetul unui foșnet de material și al unor înjurături tăcute. Sloane este pe jumătate ieșită din pat, cu un genunchi agățat peste margine, de parcă ar încerca să coboare în rapel de pe salteaua mea, înarmată doar cu încăpățânare și voință.

— Nici să nu te gândești, spun, prinzând-o de talie înainte să se poată elibera.

— Nu mă gândesc. O fac, mormăie ea, încercând să-mi des