**Ronan**

E trează. Abia stând în capul oaselor, palidă ca moartea și tresărind de durere la fiecare mișcare, dar trează, și la fel de încăpățânată ca întotdeauna. Încearcă deja să fugă când corpul abia o poate ține dreaptă, și mă lupt să-mi păstrez expresia calmă. Furia îmi inundă pieptul când o văd așa, dar ăsta nu e momentul s-o arăt, nu când se uită la mine, așteptând ca lumea să o muște. „Mă