**Sloane**

„Nu am nevoie de nimeni”, spun rapid. Îmi iese automat. Un reflex inoculat în oase și mușchi înainte măcar să știu ce sunt reflexele. Nu ai nevoie de ajutor. Nu te sprijini. Nu eziți. Stai pe propriile picioare, și dacă se rup, te târăști. Cuvintele plutesc acolo între noi, fragile și goale. Nu am nevoie de nimeni... dar îmi doresc pe cineva. „Toată lumea are nevoie de cineva, Sloane”,