Perspectiva lui Vivienne

Aerul rece al depozitului m-a înfășurat ca un laț, strângându-se cu fiecare pas pe care îl făcea Declan. El îmi dădea târcoale încet, un prădător savurându-și prada. Mișcările lui erau deliberate, calculate, ca și cum s-ar fi bucurat de modul în care pieptul meu se ridica și cobora rapid cu fiecare respirație superficială.

— Mă urăști, Vivienne? Vocea lui era joasă, aproap