Perspectiva lui Donovan.

"Vivienne..." Vocea lui Declan s-a frânt când i-a rostit numele, și a trebuit să fac eforturi supraomenești ca să nu-mi strâng pumnii.

"Declan," a strigat Vivienne, cu o voce slabă, dar plină de ceva ce nu puteam desluși exact. Ușurare? Recunoștință? "Mă bucur că ești aici."

Nu m-a privit pe mine. Ochii îi erau ațintiți asupra lui de parcă ar fi fost singurul care conta. D