Stăteam la fereastră, privind în gol, cuvintele lui Rosalyn răsunându-mi încă în urechi.

Bătaia la ușă m-a făcut să tresar.

— Intră, am spus fără să mă întorc.

Ușa s-a deschis. Pași au trecut pragul. Știam că nu erau ai lui Gael, nu aveau acea grabă pe care o transmiteau mereu pașii lui.

Când, în sfârșit, m-am întors, Darius stătea în cadrul ușii, cu o expresie indescifrabilă.

— Nu ar trebui să f