Am dormit? Nu. N-am dormit.

Îmi era teamă să nu fiu ucisă în somn. Sau, mai rău, să mă trezesc și să o văd pe Vespera stând aplecată deasupra mea cu un cuțit în mână și cu un zâmbet satisfăcut pe chip.

M-am rostogolit din pat în zori, cu trupul amorțit și capul zvâcnind de epuizare. Încăperea pe care ne-o dăduseră era înghesuită și întunecoasă, abia luminată de soarele dimineții care se filtra pri