Întunericul se agăța de mine, dens și sufocant. Pluteam, purtată în derivă într-un abis lipsit de greutate, unde timpul își pierduse orice noimă. Voci răsunau ca niște ecouri, dar nu puteam ajunge la ele și, sincer, nici nu voiam să încerc. Membrele îmi erau grele, de parcă fuseseră cioplite din piatră. O durere surdă îmi pulsa în spatele ochilor, o amintire îndepărtată a faptului că eram încă în