Era liniște, prea multă liniște, ca și cum ar fi fost nesigur dacă ar trebui să se poarte de parcă n-a auzit sau să răspundă la cererea mea. În cele din urmă, părea că eu am câștigat, pentru că a oftat.

„— Această cerere despre care vorbești, cu ce pot fi de folos?” Părea că își regreta deja decizia, dar speram să poată înțelege.

„— Am nevoie... doar o ultimă dată. Promit, doar o ultimă dată ca să