Era liniște în timp ce mă purta pe brațe prin holul castelului, ecoul pașilor noștri răsunând prin pereții acestuia.

„Ești...” am înghițit în sec, încercând să spun ceva, dar cuvintele păreau să mi se fi blocat în gât.

N-a spus nimic, purtându-se de parcă nu m-ar fi auzit. Așa că n-am spus nimic și l-am lăsat să mă ducă pe brațe până în cameră.

M-a lăsat pe pat cât mai blând cu putință, de parcă n