Trecuseră două zile întregi și încă nu-l văzusem și nu auzisem nimic de la Alaric, iar eu simțeam cum curajul îmi e măcinat de teamă și de nerăbdare.

— Știi ceva, poate că doar analizez prea mult, am spus pentru a mia oară în decurs de trei minute.

S-a auzit o bătaie la ușă, scoțându-mă din gândurile mele, lucru pentru care am fost foarte recunoscătoare.

— Da! am răspuns, aproape împiedicându-mă î