În sfârșit a sosit și ziua, totul mergea conform planului; singura problemă era că Darius nu voia să se dezlipească de mine nicio clipă, nici măcar când avea alte lucruri importante de făcut.

„Știi că poți să pleci, nu?” i-am spus pentru a milioana oară.

„Știu,” a zis el, zâmbind și privindu-mă într-un anume fel.

„Atunci du-te,” am spus, încercând să ascund râsul care era pe cale să-mi scape.

„