Exact așa cum bănuiam, plimbarea a fost stânjenitoare.

Păstrasem distanța între noi. Nu prea mare, ca să nu bată la ochi din prima, Dar destulă încât să pot scăpa la nevoie. Nu aveam nevoie să fiu marcată din nou cu forța, în caz că își pierdea controlul. Durerea nu era ceva ce îmi doream.

„Te temi de mine?” Dacă aș fi putut să-mi dau ochii peste cap, aș fi făcut-o.

N-am spus nimic, neștiind ce