Perspectiva Thaliei

O fetiță drăgălașă, nu mai mare de doisprezece ani, vine glonț pe hol spre mine. Are părul lung, creț, și ochi albaștri. Am crezut că mă va pune la pământ, dar s-a oprit la picioarele mele cu un zâmbet până la urechi, arătându-mi dinții cu aparat dentar.

"Julie, ce am spus despre alergatul prin casă?" o ceartă blând Doamna Isolde.

"Scuze, mami."

Juliana mă privește d