Înapoi afară...

Massimo stătea cu brațele încrucișate, cu un zâmbet arogant ce i se strecura pe față în timp ce privea în sus la Dante.

— Știu exact ce urmărești, Lorenzo, spuse el rece. Tragi de timp. Pariez că Riccardo încă se dă de ceasul morții să vină cu un plan ca să vă salveze fundurile la toți. Zâmbetul lui arogant se lărgi într-un rânjet de-a dreptul. Dar lasă-mă să-ți spun cum se termină