Trecuse cam o oră și încă nu era niciun semn de Gino. Chiar și așa — făcusem deja majoritatea pozelor, dar încă rămăsesem pe-aici, sperând la ce-i mai bun. Membrii familiei deveneau nerăbdători, iar timpul se scurgea.

„Rocco nu poate să-l sune?” l-am întrebat pe Alessio, care a clătinat imediat din cap. „Nu cred că e o idee bună, Tessa —”

„Alessio, lumea începe să vorbească”, ne-a întrerupt Silvio