Trecuse o săptămână de la cina de groază, iar zilele trecute fuseseră liniștite. Alessio și cu mine am revenit la a ne ignora reciproc, iar toată lumea, inclusiv Antonella, se purta altfel cu mine, de parcă aș fi fost vreun monstru. Cum mutatul nu era o opțiune, eram absolut de acord că nu exista niciun motiv să stăm de vorbă decât dacă era vorba de bebeluș.

Chiar dacă oricum nu era ca și cum făce