— Bine, a spus ea, eliberând o respirație care i-a făcut tot corpul să se plece.

— Ești bine, Pistruiato? am întrebat-o. Încă îți e rău? Vrei să te duc în brațe? Ar trebui să-l aduc pe Doc?

— N-nu, a bâlbâit ea. Nu mi-e rău în sensul ăla, doar că... s-a pierdut ea cu firea în timp ce a lăsat capul în jos și a închis ochii din nou.

— Ce se întâmplă, iubi? am întrebat. Începi să mă sperii.

— Declan.