„N-n-nu, m-mai bine aș muri decât să mă întorc acolo.”

Înainte să mă pot abține, o aveam deja în brațe. Un braț era înfășurat posesiv în jurul ei. Cealaltă mână era lipită de ceafa ei, apăsându-i capul la pieptul meu. Susțina și tremura. Mi se făcuse rău la stomac, iar sentimentul m-a mai trezit puțin din beție.

„Îmi pare rău”, am șoptit. „Îmi pare atât de rău... Te rog, nu plânge.”

„N-n-nu pot să