Perspectiva lui Silas

„Hei...”, am spus încetișor, în timp ce Rhea deschidea ochii. A părut dezorientată pentru o clipă, până a realizat în sfârșit că eram eu, iar atunci trupul i s-a relaxat. Îmi dădusem seama că avusese un coșmar; bolborosea ceva în somn pe care nu reușeam să-l deslușesc și se zvârcolea întruna, în ciuda încercărilor mele de a o liniști.

„Hei”, a șoptit și ea în răspuns, cu voce