— Trebuie să vorbim.

Nu mi-am dat seama că uitasem să respir până când mâna lui mi s-a strâns în jurul încheieturii și a început să mă tragă departe de mașină. Picioarele mi se făcuseră ca de gelatină în timp ce mergeam după el, iar inima îmi bătea cu viteza luminii în piept.

Nu eram sigură unde mă ducea, dar sigur nu înăuntru. Ne-am plimbat pe afară, pe lângă vilă, iar apoi, dintr-odată, s-a opri