*Rurik*

Am urcat în sfârșit la etaj pe la două dimineața. Atât eu, cât și Evie, eram epuizați.

„Deși știu că trebuia să se întâmple, aș fi preferat să închei conversația cam cu două ore în urmă,” a spus Evie. „Cum de stă el treaz până atât de târziu și încă are atâta energie?”

Am râs. „Îți pot garanta aproape sigur că el nu se trezește nici pe departe la aceeași oră cu noi, *zvezdochka*.” Am pri