*Evie*

M-am trezit a doua zi dimineață, încă complet înlănțuită în îmbrățișarea lui Rurik. Mă strângea la fel de tare pe cât îl strângeam și eu pe el. Sunt surprinsă că vreunul dintre noi s-a putut mișca măcar un pic toată noaptea. Am adorat fiecare secundă.

M-a simțit foindu-mă și și-a slăbit ușor strânsoarea. — Bună dimineața, a spus el fără să deschidă ochii.

Nu m-am putut abține să nu râd puți