*Rurik*

Am simțit-o pe Evie mișcându-se lângă mine. Știam că e dimineață. Nu voiam să fie dimineață. Știam că n-am nimic important de făcut până la începutul după-amiezii, așa că puteam, pentru o dată, să rămân în pat cu ea. Nici măcar n-am deschis ochii; doar am tras-o mai aproape de mine, trăgându-i piciorul peste al meu. *„Încă nu mă ridic. Nici tu n-ai voie să pleci deocamdată,”* m-am gândit.