*Evie*

Nikolai s-a uitat la ceas, apoi la Rurik, apoi la mine.

— Mai durează ceva până se întorc. Putem să vedem? a întrebat el ezitant.

Rurik s-a uitat la mine, dar eu am lăsat decizia în seama lui.

— E decizia ta și doar a ta, am spus, pregătind în continuare destulă mâncare cât să hrănesc o mică armată.

Rurik m-a privit câteva clipe, apoi a zâmbit. Mi-am dat seama că era trist că nu mai ave