Nu era chiar așa de departe pentru Lavinia să alerge de la șopronul în care îl văzuse pe Emmett, peste câmp până la biserică, dar ea fugea cât de repede o țineau picioarele, cu lacrimile curgându-i încă pe față, trăgând poalele rochiei ca să nu se împiedice. Până să ajungă la mica clădire albă, își dădea sufletul după aer. În condiții normale ar fi fost dificil, dar i-a fost și mai greu să-și reca