Perspectiva lui Declan

Am împins ușa camerei mele cu umărul, trăgând-o înăuntru înainte ca aceasta să se trântească în urma noastră. Femeia chicotea ca o maniacă, mișcându-și capul și piciorul în brațele mele, de parcă se dădea într-un montagne rousse.

„Cât ai băut, femeie?” m-am răstit. A tras cu ochiul la mine printre degete, apoi a ridicat mâna și a început să numere.

„Unu... doi... trei... pat