Au mers fără grabă. Nu împreună, nu separați. Distanța dintre Victor, Nora și Simon era tăcută — genul de tăcere care există atunci când nimeni nu are nevoie să se agațe de cuvinte doar pentru a dovedi că ascultă.

Fiecare pas părea familiar, și nu într-un mod obsedant. Familiar ca o poveste veche, spusă din nou — nu pentru a retrăi durerea, ci pentru a o înțelege diferit.

Cerul dimineții era palid