A mers nu prin camere, ci prin spațiile dintre ele — oprindu-se nu la mobilă, nu la ferestre, ci în pragurile ușilor. Ca și cum tocul unei uși păstra amintirea unui moment mai bine decât camera din spatele ei.

A zăbovit cel mai mult în trecerea îngustă dintre bucătărie și sufragerie.

Nu s-a mișcat, nu a vorbit. Doar a stat cu o mână sprijinită ușor de perete, ca și cum i-ar fi împrumutat acestuia