**KAELIA**

Inima mi se strânge în timp ce deschid ușa brusc, îngrozită de ceea ce voi vedea la capătul holului. E ca și cum întregul spațiu a fost aspirat într-un vid. Nu se aude niciun sunet. Nu există aer. Nici lumină. Nimic.

În timp ce mă poticnesc după colț, imaginea sângelui îmbibând covorul este ceea ce mă izbește prima dată. Cad în genunchi, coastele fiindu-mi brusc strânse și comprimate.