Perspectiva lui Corin

Stăteam și mă uitam la Sloane, care continua să vorbească vrute și nevrute fără încetare. Începea încet-încet să mă calce pe nervi, pentru că nu închisesem un ochi și eram foarte epuizat. Eram sigur că și Ronan se simțea la fel.

„Aveți voi, băieți, ceva să ne spuneți?” a întrebat ea.

„Pe lângă faptul că ești o pacoste pe capul nostru aproape în fiecare zi, ne pare rău.” am