Perspectiva Caeliei

Stăteam cu mâna împletită în a lui Gael, în timp ce el conducea cu cealaltă mână. Tot drumul a fost tăcut și nu a scos o vorbă.

Fusesem surprinsă când a intrat în sufragerie și mi-a spus să mă ridic și să mă schimb în ceva comod.

— Păi, mănânc? îi atrăsesem atenția cu seriozitate.

Mersese unde eram și ridicase tava cu o expresie gravă pe chip.

— Caelia, acum. Mi-a ordonat.