Perspectiva Tessei

Răsuflarea îmi părăsește gâtlejul într-un suspin tăiat.

Două minute.

Ceasul ticăie zgomotos în liniștea încăperii. Fiecare secundă lovește ca vârful unui cui în craniul meu. Îmi deschid gura, dar nu iese niciun cuvânt. Frica și-a încleștat degetele strânse și hâde în jurul gâtului meu.

„Vorbește”, ordonă Dorian, iar vocea lui mă face să-mi îndrept coloana, iar pe lupoaica mea să