Visul sau viziunea mea sau orice o fi, cumva este exact la fel ca toate celelalte și, în același timp, complet diferit. E la fel pentru că o privesc pe Maia dormind, îi pot vedea coșmarurile și durerea, și e la fel pentru că oricât aș țipa și m-aș zbate, oricât de tare m-aș concentra, ea nu pare să mă audă, deși, pentru prima dată, cred că aș putea s-o aud eu pe ea. E diferit pentru că știu că POT