Uneori urăsc să am dreptate. Când începe chestia aia de vis-viziune, mă aștept să fie la fel ca toate celelalte. O privesc pe Maia plângând până adoarme sau stând întinsă într-o stare de zombi. Din când în când se trezește și se mai mișcă, dar nu se schimbă prea multe. Credeam că faptul că lucrurile se schimbau rar era un lucru rău, dar acum încep să mă gândesc că ar fi trebuit să mă rog ca lucrur