Ridic din umeri. Nu prea vreau să merg acasă, sunt obosită, dar mă distrez.

— Nu vreau să plec. Vreau să rămân aici, mă smiorcăi eu. Siena îmi dă un cot în coaste.

— Rămâi atunci, pun pariu că lui Kaelen nu i-ar părea rău. Își mișcă sprâncenele sugestiv spre mine și amândouă izbucnim din nou în chicoteli. Nu l-am văzut pe Kaelen toată seara cu excepția... Oh, la naiba! Trebuia să-i dau un semn și