Data viitoare când îmi verific telefonul e practic descărcat de tot, așa că îl bag în încărcătorul Sienei. E trecut de șase seara.

„Probabil că ar cam trebui să plec curând”, o informez cu o încruntare. Mă simt bine, nu prea aș vrea să merg acasă și să stau degeaba de una singură. Îmi lasă prea mult timp de gândire. Siena îmi rânjește.

„Pari de parcă ai prefera să rămâi.”

„Aș prefera”, recunosc eu