S-a rostogolit cu capul înainte în troian, cu aerul rece pișcând-o de nas și de obraji. Putea simți gustul fulgilor de nea pe limbă în timp ce gâfâia încercând să prindă aer. După o clipă, și-a ridicat capul și a tras adânc în piept aerul proaspăt de iarnă.

Gideon i-a adunat bețele de schi, gâfâind în timp ce se apropia de ea. „Prostuțo.”

Fața lui Hazel se transformă într-un botic. „Este abia prim