Vera

Primele cinci minute în mașină au fost tăcute. Nu pentru că nu ar fi fost nimic de spus, ba dimpotrivă, îmi zumzăie prea multe în cap pentru ca măcar să mai poată ieși cuvintele. Deja m-am oprit din plâns, dar durerea aia surdă persistă.

Declan conduce cu o mână și cu cealaltă o ține strâns pe a mea, cu degetele împletite. Simplu, sigur. Îmi transmite: Sunt aici. E exact ceea ce am nevoie.

Fe