Vera

De îndată ce ajung la ușă ca să bat, Declan a și deschis-o. De parcă mi-ar fi anticipat din timp sosirea.

„Bună”, zic eu.

„Bună”, răspunde el, fără să-mi ofere vreo îmbrățișare sau să inițieze vreun fel de contact fizic cu mine; în schimb, stă nemișcat în timp ce eu intru în apartament, lăsând spațiu între noi. „Intră.”

„Ai dori ceva de băut? Ce zici de o cafea? Apă?” întreabă Declan ezitant,