Vera

Ușa grea din alamă se închide cu un clic, sigilându-mă în tăcerea apartamentului. Cincisprezece minute. Rămân încremenită în fața oglinzii aurite, cu degetele strângând marginea rece a măsuței de toaletă. Femeia care mă privește înapoi poartă o armură țesută din mătase crem și lână neagră, dar sub ea, pulsul meu bate un ritm frenetic, terifiat, împotriva coastelor. Nu am nevoie de terapie, in