Stând la mica masă pentru doi, Amalia era pierdută în imaginile, sunetele și mirosurile orașului din jurul ei, complet ignorantă la faptul că Valerio nu-și putea lua ochii de la ea. De aceea tresări când el întinse o mână pentru a-i șterge firimiturile de foitaj de pe buza inferioară, făcându-l să râdă cu poftă.

"Te neliniștesc într-atât?"

"Nu. E pur și simplu atât de frumos aici, încât m-am pierd