Ușa camerei s-a închis cu un clic discret, iar Amalia a ascultat pașii lui Valerio care se plimba dintr-o parte în alta la capătul patului.

A încercat să nu reacționeze când patul s-a lăsat în spatele ei, iar el s-a urcat deasupra păturilor, înfășurându-și brațele în jurul ei din spate, strângând-o la pieptul lui.

„Amalia, trebuie să te trezești curând, amoré,” i-a șoptit el la ureche. „Știu că nu