Perspectiva Ariei

A trecut o lună de când m-am închis în cameră. Simțindu-mă vinovată că o petrec dormind toată ziua și toată noaptea, nu m-am putut forța să fac nimic.

Lombardi a încercat să mă facă să fac lucruri, să mă scoată din cameră, dar nu eram nici în stare, nici în dispoziția necesară. Chiar dacă am acceptat să stau cu el, nu-l puteam numi tată. Pur și simplu nu pot, am nevoie de timp.

A