Harlow

Mă trezesc în fața geamului întunecat, a luminilor orașului și a pieptului soțului meu, care se ridică și coboară alene sub obrazul meu.

Cuvintele astea două încă au un ecou ciudat, în cel mai frumos mod posibil — *soțul meu* —, și se așază acum mai calde decât la altar, poate pentru că în cameră e în sfârșit destulă liniște încât să se așeze deplin, fără muzică, fără clinchet de pahare și