Lachlan

Există diferite feluri de oboseală, iar începutul de noiembrie îmi oferă genul acela care ți se așază în oase.

Nu e un gen rău, de epuizare totală. Mai degrabă genul care vine după trei zile la rând de pendulat între stația de pompieri, casa tatei și a lui Elowen, spital, casa lui Declan și propria mea ușă, încercând să mă asigur că nimeni nu scapă din brațe un copil, o masă, o plasă sau m