Beckett

Harlow a ațipit, în sfârșit, la loc. Ghemuită la pieptul meu pe canapea, respirând rar și încet. O vreme nu am îndrăznit să mă mișc. Nu când degetele ei erau încă încleștate strâns în cămașa mea, de parcă s-ar fi agățat de o gură de aer. Așa că am stat pur și simplu acolo, ținând-o în brațe, lăsând camera să rămână cufundată în liniște.

Totuși, îmi tot derulez în minte scena de la râu. Fel