Sienna

„Cal”, spun eu, numele lui ieșindu-mi ca un strigăt gâtuit.

„Sien, unde ești? Ești bine?”

„Te iubesc”, șoptesc răgușit în telefon, plângând, știind că timpul meu se scurge. „Te iubesc și îmi pare al naibii de rău. Te rog să le spui lui Kellan și lui Kiernan că îmi pare rău și că îi iubesc și pe ei, al naibii de mult. Și spune-i lui Lachlan—”

„Nici pe dracu', Sien! Ce mama naibii se întâmplă