Eden

Îmi dau seama că băieții sunt deja în bucătărie încă de când încep să cobor scările, pentru că, dincolo de liniștea care umple aerul din jurul meu, li se aud clar vocile.

„Dec nu are nevoie de nimic, a... *mâncat* deja”, remarcă unul dintre băieți, punând accent pe cuvântul a mâncat. Mă crispez, urând faptul că știu ce s-a întâmplat între noi și regretând instantaneu că l-am lăsat pe Declan î